“Era un om bătrân, care pescuia singur într-o barcă pe ocean, în Gulf stream, şi trecuseră de-acum optzeci şi patru de zile de când nu prinsese nici un peşte. În primele patruzeci de zile avusese un puşti cu el. Dar după patruzeci de zile fără nici un peşte prins părinţii îi spuseseră puştiului ca bătranul era în mod clar şi irevocabil salao, adică forma cea mai rea de ghinion, iar puştiul se supuse deciziei lor şi s emutase la o altă barcă, unde în prima săptămână s-au şi prins trei peşti zdraveni.Puştiul se întrista când vedea că bătrânul vine în fiecare zi cu barca goală şi cobora întotdeauna să-l ajute să care fie mosoarele cu sfoara de pescuit, fie cangea, harponul şi vela înfăşurată în jurul catargului.”
“Bătrânul şi marea”, ultima lucrare notabilă a lui Hemingway este povestea unui pescar cubanez care la capătul a aproape trei luni de nenoroc duce o luptă acerbă cu un marlin, peşte spadă de dimensiuni ieşite din comun. Două zile şi două nopţi durează confruntarea în care Santiago dă dovadă de stăpânire de sine şi luciditate, dar în ciuda faptului că omul pare a fi câştigat în faţa naturii, bătrânul pescar se va întoarce în sat doar cu scheletul peştelui devorat de rechinii ce dau târcoale bărcii. Dar lupta lui Santiago cu vietăţile mării nu este doar una pentru supravieţuire , ci o demostraţie de onoare şi o palmă dată peste obrazul superficialităţii.
Vanille amère 